Fiecare proces tehnologic de prelucrare a unei suprafete se compune dintr-un număr de elemente componente : operații, faze, treceri, mânuiri.
Drescrierea procesului de prelucrare a suprafetelor
Operația tehnologică de prelucrare mecanică este partea componentă a procesului tehnologic, executată la un singur loc de muncă (de exemplu, o mașină-unealtă, o celulă flexibilă etc.) în scopul prelucrării unei suprafete, până la terminarea operației.
Se prelucrează suprafețele piesei legate între ele prin cote cu toleranțe mici sau prin specificații geometrice (coaxialitate, perpendicularitate etc.).
Operația tehnologică poate fi compusă din una sau mai multe faze de prelucrare consecutive, realizate asupra suprafetei.
Faza (secvența) de prelucrare este o parte componentă a operației care constă din prelucrarea unei suprafețe sau a mai multor suprafețe simultan, cu o singură sculă așchietoare, respectiv cu mai multe scule simultan, cu un anumit regim de așchiere și fără demontarea piesei între faze.
Trecerea de prelucrare este o parte a fazei efectuată pe aceeași suprafață prin care de pe suprafață se îndepărtează un singur strat de material, printr-o singură deplasare a sculei în raport cu piesa, în urma căreia se obține o anumită formă geometrică.
Mânuirea reprezintă un grup de mișcări ale unui operator, necesare desfășurării operației, fazei sau trecerii, însă în cursul cărora nu se îndepărtează material.
Procesul de prelucrare mecanică este alcătuit din succesiunea ordonată de operații de prelucrare a suprafețelor ce compun piesa.
Operațiile de prelucrare pot fi grupate în următoarele tipuri:
operații de degroșare – permit să se înlăture (detașeze prin așchiere) o cantitate maximă de material, eliminând neregularitățile fizice ale materialului;
operații de semifinisare – realizează o bună apropiere de suprafața finită, asigură regularitatea așchiei la finisare și asigură precizia geometrică de poziție a suprafețelor;
operații de finisare – permit să fie respectate rugozitatea suprafeței, precizia geometrică și dimensională, cerute prin desenul de execuție;
operații de netezire – sunt prelucrări finale ce urmăresc obținerea unei rugozități minime și a unei precizii dimensionale și geometrice foarte ridicate a suprafeței.
În conexiune cu terminologia componentelor procesului tehnologic de prelucrare se află noțiunile de entitate de prelucrat și proces elementar de prelucrare. Entitatea de prelucrat este o grupare de suprafețe elementare ale piesei care pot fi prelucrate cu aceeași sculă și în aceeași configurație particulară a unei mașini-unelte.
Procesul elementar de prelucrare este constituit dintr-o succesiune ordonată de faze de prelucrare, care conduce la realizarea unei forme geometrice definite a piesei, numită entitate de prelucrat.
Follow